GULAG, (2) gulaguri, s. n. 1. Organism sovietic însărcinat cu administrarea lagărelor de reeducare prin muncă, destinate adversarilor politici din toate categoriile sociale și naționale. 2. Sistem concentraționar sau represiv în URSS și în țări cu un regim totalitar.

GULAG s. n. lagăr de muncă forțată în fosta URSS. (< rus. gulag)

gulag s. n. (pol.) Lagărele din Rusia comunistă, în special pentru prizonierii politici; extins la locurile de detenție de același tip din alte țări ◊ „Primul film despre gulag-ul românesc” R.l. 12 VI 91 p. 8. ◊ „Nu s-a expus în întregime istoria mizeriei, gulagurilor, morții și distrugerii aduse de comunism.” ◊ „22” 35/95 p. 10. ◊ „Cele 40 de milioane de morți din gulagul sovietic.” Ramuri 910/95 p. 15; v. și R.lit. 13/96 p. 7 (din rus. gulag, fr. goulag, it. gulag; DPN 1974, DMC 1976)

gulag s. n., pl. gulaguri

*gulag s. n., pl. gulaguri

gulag s. n., pl. gulaguri

GULAG s. v. lagăr de concentrare.

GÚLAG (< rus. Glavnoe Upravlenie Lagherei „Direcția Generală a Lagărelor”) subst. 1. Organism sovietic însărcinat cu administrarea lagărelor de reeducare prin muncă, înființate în 1919 și destinate adversarilor politici din toate categoriile sociale și naționale. În epoca stalinistă, mai ales după anii ’30, milioane de persoane au fost deportate și, în mare parte, exterminate. După moartea lui Stalin (1953), efectivele lagărelor s-au diminuat considerabil, g. dizolvându-se în 1956. 2. S. n. Sistem concentraționar sau represiv în U.R.S.S. și în țări cu un regim totalitar. Termenul a căpătat notorietate universală datorită cărții lui Aleksandr Soljenițîn, „Arhipelagul Gulag”. În România, comuniștii, veniți la putere în 1945, au organizat (după 1948), împotriva unor largi categorii sociale, un regim de teroare în închisori și lagăre de muncă forțată (Aiud, Gherla, Pitești, Sighet, Canalul Dunăre-Marea Neagră ș.a.), soldat cu sute de mii de morți.