gudura [At: NEGRUZZI, S. I, 59 / V: (reg) ~ri / Pzi: gudur / E: ns cf alb gudulis] 1 vr (D. câini) A-și manifesta bucuria sau atașamentul față de om, dându-i târcoale și mișcând din coadă. 2 vt (Nob; d. cai) A scutura coama. 3 vr (Fig; dep; d. oameni) A se linguși. 4 vr (Fig; dep; d. oameni) A se umili. corectat(ă)