gudron sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr goudron] Lichid vâscos de culoare închisă, cu miros specific, obținut prin rafinarea uleiurilor minerale Si: catran.

GUDRON, gudroane, s. n. Lichid vîscos de culoare închisă, cu miros specific, care se obține prin distilarea uscată a unor materii organice ca lemnul, cărbunii, reziduurile de petrol etc. V. catran, dohot. Gudronul e întrebuințat ca asfalt artificial. ◊ Gudron de pin (sau de Norvegia, vegetal) = gudron obținut prin distilarea lemnului sau rășinii unei specii de pin și întrebuințat în medicină.

GUDRON s.n. Lichid vîscos, negru sau brun, obținut prin distilarea uleiurilor minerale, a lemnului etc. [Pl. -oane. / < fr. goudron].

GUDRON s. n. lichid uleios, negru sau brun, prin distilarea uleiurilor minerale, ale lemnului etc. (< fr. goudron)

GUDRON ~oane n. Substanță rășinoasă, de culoare brună sau neagră, cu miros specific, obținută prin distilarea uscată a unor materii organice (petrol, cărbune, lemn etc.), având diverse întrebuințări în industria chimică și în construcția drumurilor. /<fr. goudron

gudron n. substanță negricioasă, semi-lichidă, obținută prin distilarea lemnelor rășinoase (gudron vegetal) sau a huilei și altor minerale (gudron mineral); cel dintâiu e întrebuințat în medicină (blasturi, inhalațiuni, apă de gudron) și ambele servă a unge corăbiile, pânzele, funiile (= fr. goudron).

*gudron..., V. catran...

gudron (desp. gu-dron) s. n., pl. gudroane

gudron (gu-dron) s. n., pl. gudroane

gudron s. n. (sil. -dron), pl. gudroane

GUDRÓN (< fr.) s. n. 1. Lichid vâscos, de culoare închisă, cu miros specific, care se obține la distilarea uscată a unor substanțe organice (uleiuri, lemn, cărbuni etc.); materie valoroasă pentru ind. organică de sinteză, ind. farmaceutică, în construcții (liant rutier) etc.; catran. 2. (Impr.) Reziduu separat la rafinarea unor produse petroliere, în special a uleiurilor de uns.

GUDRON s. (CHIM.) catran, (reg.) zeft. (Carton acoperit cu ~.)

GUDRON s. (CHIM.) catran, (reg.) zeft. (Carton acoperit cu ~.)