8 definiții pentru guanină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

guani sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr guanine] (Chm; Blg) Bază azotată purinică, prezentă în țesuturi animale și derivate organice.

GUANÍNĂ s. f. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică, prezentă în țesuturi animale și derivate organice. – Din fr. guanine.

GUANÍNĂ s. f. (Chim., Biol.) Bază azotată purinică,[1] prezentă în țesuturi animale și derivate organice. – Din fr. guanine.

  1. Purinic(ă) nu figurează în DEX. — gall

GUANÍNĂ s.f. Substanță azotată prezentă în țesuturi animale și derivate organice, intrând în structura acidului dezoxiribonucleic. [Pron. gua-. / < fr. guanine].

GUANÍNĂ s. f. bază azotată purinică din structura acizilor nucleici. (< fr. guanine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

guanínă (gua-) s. f., g.-d. art. guanínei

guanínă s. f. (sil. gua-), g.-d. art. guanínei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GUANÍNĂ, guaníne, s. f. Purină (C5H5N5O) care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic sau al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, timină și uracil. (terminolog. științif., din guano (unde se întâlnește cu precădere) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. guanine) [MW, TLF]

Intrare: guanină
  • silabație: gua-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guani
  • guanina
plural
genitiv-dativ singular
  • guanine
  • guaninei
plural
vocativ singular
plural

guanină

  • 1. chimie biologie Bază azotată purinică, prezentă în țesuturi animale și derivate organice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: