grătar sn [At: DOSOFTEI, V. S. 20 / Pl: ~e / E: ns cf lat* gratarium] 1 Obiect din bare metalice paralele sau încrucișate, care servește la protejarea (și securizarea) ușilor și geamurilor. 2 Obiect din vergele metalice paralele pe care se frig diverse alimente (carne, pește etc). 3 (Pex) Friptură pregătită la grătar (2). 4 (D. carne, pește, ciuperci; îla) La ~ Fript pe grătar (2). 5 Obiect din bare metalice paralele, care servește la curățarea încălțămintei pe talpă. 6 Parte de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 7 (Rar) Coșul pieptului. 8 Ansamblu de bare metalice paralele (sau încrucișate) care se folosește la instalațiile de ardere, pentru înlăturarea cenușii la instalațiile hidrotehnice, în industria mineritului etc. 9 (Elt) Electrod în formă de sită intercalat între anodul și catodul unui tub electronic sau între alți doi electrozi.