GRĂSUN¹, grăsuni, s. m. Purcel tînăr (pînă la un an). La nea Nicola veselie, la alții obide; unii abia așteaptă ignatul să-și taie grăsunul cît malul, alții abia au mălai de gură. DELAVRANCEA, S. 7. Pe lunci, un întreg neam de porcari, oameni care s-au trezit în pădure la turma de grăsuni, ai căror părinți, buni și străbuni, tot păstori au fost. SLAVICI, O. I 118.