GRĂMĂJOARĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. Brigadierul aduna firimiturile de pîine de pe masă într-o grămăjoară cît un bob de fasole. MIHALE, O. 463. Ați visat rău... îi spuse Costan Cimpoieșu, potrivindu-i mai bine sub cap grămăjoara de fîn. CAMILAR, N. I 16. Cele două găini fugeau cotcodăcind speriate, cocoșul însă, care stătuse să le apere, era prefăcut într-o grămăjoară de pene însîngerate. REBREANU, R. I 152.