grupet sn [At: CARAGIALE, N. S. 51 / Pl: ~e / E: it grupetto] Grup (2) format din mai multe note muzicale scurte care se execută într-o singură măsură (împreună cu nota principală).

GRUPET, grupete, s. n. (Muz.) Ornament de execuție care constă în 3 sau 4 note mici ascendente sau descendente. Toba, cu grupetele ei în contratimp, asta e piperul marșului. CARAGIALE, N. S. 51.

GRUPET s.n. (Muz.) Reunire de mai multe note care trebuie executate într-o singură bătaie. [< it. grupetto].

GRUPET s. n. (muz.) ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) din execuția a patru sunete într-o singură măsură (împreună cu sunetul principal). (< it. gruppetto)

grupet s. n., pl. grupete

grupet s. n., pl. grupete

grupet s. n., pl. grupete

grupet (< it. grupetto; „mic grup” < it. gruppo; fr. double; germ. Doppelschlag; engl. turn), formulă (1) melodică ornamentală notată prin semnul ~. Plasat deasupra unei note*, semnul indică execuția a patru sunete și anume: a) cel situat la o secundă* superioară față de nota scrisă; b) sunetul principal (nota scrisă); c) cel situat la o secundă inferioară notei scrise și d) din nou sunetul principal. Dacă semnul este plasat în dreapta unei note, el indică executarea notei scrisă urmată de cele patru sunete enumerate mai sus. Semnul invers celui ~ indică grupetul care începe cu sunetul aflat la secunda inferioară, trece prin nota principală, atinge sunetul secundei superioare și revine la nota principală. Semnele de alterație* plasate deasupra sau dedesubtul semnului au efect asupra sunetelor superioare sau inferioare sunetului principal. V. ornamente.