9 definiții pentru grupaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRUPÁJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică. – Grupa + suf. -aj. Din fr. groupage.

grupaj sn [At: DEX / Pl: ~e / E: grupa + -aj, cf fr groupage] 1-3 (Rar) Grupare (1-3). 4 Fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă. 5 (Ccr) Informații privitoare la probleme înrudite, adunate laolaltă.

GRUPÁJ, grupaje, s. n. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă; (concr.) informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică. – Grupa + suf. -aj. Cf. fr. groupage.

GRUPÁJ s.n. Așezare sistematică pe categorii, categorisire (de știri, scrisori etc.); ansamblu, grup. [Cf. fr. groupage].

GRUPÁJ s. n. așezare sistematică pe categorii; ansamblu, grup (de știri). (< fr. groupage)

grupáj s. n. Ansamblu, grup ◊ „Un grupaj de povestiri consemnează momente din viața și lupta revoluționară a tineretului înainte de eliberare.” I.B. 14 V 61 p. 2. ◊ „Un grupaj de patru studii închinate aniversării a 700 de ani de la nașterea lui Dante Aligheri.” Sec. 20 6/66 p. 18. ◊ „Revista se deschide printr-un grupaj de articole dedicate măreței aniversări [...]” R.lit. 28 VI 84 p. 13; v. și Sc. 16 V 61 p. 2, R.l. 28 IX 78 p. 2; v. și vituperare (din grup + -aj; cf. fr. groupage; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 138, I. Iordan în SCL 4/64 p. 405; DEX, DN3)

GRUPÁJ ~e n. Grup de informații într-o publicație periodică. /<fr. groupage


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: grupaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grupaj
  • grupajul
  • grupaju‑
plural
  • grupaje
  • grupajele
genitiv-dativ singular
  • grupaj
  • grupajului
plural
  • grupaje
  • grupajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grupaj

  • 1. Faptul de a grupa; fel în care sunt aranjate articolele pe o pagină de ziar sau de revistă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: ansamblu categorisire grup
    • 1.1. concretizat Informații privitoare la probleme înrudite, grupate laolaltă într-o publicație periodică.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Grupa + sufix -aj.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză groupage
    surse: DEX '09 DEX '98 DN