grunz sm [At: BIBLIA (1688), 366 / V: (înv) gronji smp, ~ng, ~nj sn / Pl: ~nji, (înv) ~i sm și ~uri sn / E: ns cf alb grundë „tărâțe”] 1 Bucată dintr-o materie tare și sfărâmicioasă Cf bulgăre. 2 (Reg; spc) Drob de sare. 3 (Reg; spc) Bulgăre de noroi înghețat. 4 (Îrg; spc) Bucată de tămâie. 5 (Reg; pex) Bucată de tescovină obținută prin stoarcere de teasc.