2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRUNDUIRE, grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.

GRUNDUIRE, grunduiri, s. f. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. – V. grundui.

grunduire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: grundui] 1-3 Aplicare de grund (1, 3-4) pe suprafața unui obiect.

GRUNDUI, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

GRUNDUI, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. – Grund + suf. -ui.

grundui vt [At: DEX / Pzi: ~iesc / E: grund] 1-3 A aplica grund (1, 3-4) pe suprafața unui obiect.

GRUNDUI, grunduiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un grund; a face fondul unui tablou.

A GRUNDUI ~iesc tranz. (obiecte, pereți, ziduri etc.) A acoperi cu grund. /grund + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grunduire s. f., g.-d. art. grunduirii; pl. grunduiri

grunduire s. f., g.-d. art. grunduirii; pl. grunduiri

grunduire s. f., g.-d. art. grunduirii; pl. grunduiri

grundui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiesc, 3 sg. grunduiește, imperf. 1 grunduiam; conj. prez. 1 sg. să grunduiesc, 3 să grunduiască

grundui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiesc, imperf. 3 sg. grunduia; conj. prez. 3 să grunduiască

grundui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grunduiesc, imperf. 3 sg. grunduia; conj. prez. 3 sg. și pl. grunduiască

Intrare: grunduire
grunduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grunduire
  • grunduirea
plural
  • grunduiri
  • grunduirile
genitiv-dativ singular
  • grunduiri
  • grunduirii
plural
  • grunduiri
  • grunduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: grundui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grundui
  • grunduire
  • grunduit
  • grunduitu‑
  • grunduind
  • grunduindu‑
singular plural
  • grunduiește
  • grunduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grunduiesc
(să)
  • grunduiesc
  • grunduiam
  • grunduii
  • grunduisem
a II-a (tu)
  • grunduiești
(să)
  • grunduiești
  • grunduiai
  • grunduiși
  • grunduiseși
a III-a (el, ea)
  • grunduiește
(să)
  • grunduiască
  • grunduia
  • grundui
  • grunduise
plural I (noi)
  • grunduim
(să)
  • grunduim
  • grunduiam
  • grunduirăm
  • grunduiserăm
  • grunduisem
a II-a (voi)
  • grunduiți
(să)
  • grunduiți
  • grunduiați
  • grunduirăți
  • grunduiserăți
  • grunduiseți
a III-a (ei, ele)
  • grunduiesc
(să)
  • grunduiască
  • grunduiau
  • grundui
  • grunduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grunduire, grunduirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a grundui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi grundui DEX '98 DEX '09

grundui, grunduiescverb

  • 1. A aplica un strat de grund pe suprafața unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Grund + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.