CRUMPENĂ, crumpene, s. f. (Reg.) Cartof. – Din sb. krumpir.

clompiri smp vz crumpiri block

colompiră sf vz crumpenă

compir sm vz crumpir

crumpănă sf vz crumpenă

crumpen sm vz crumpenă

crumpenă sf [At: LB / V: ~pănă, (Trs) ~pen sm, ~pină, ~pir sm, ~piră, grumpen sm, gr~, grumpi sm, grumpiri smp / Pl: ~ne / E: srb krumpir] (Bot) 1 (Reg) Cartof (Solanum tuberosum). 2 (Olt; lpl) Napi porcești.

crumpină sf vz crumpenă

crumpir sm vz crumpenă

crumpiră sf vz crumpenă

cumpreri smp vz crumpenă

curumpene sm vz crumpen

grumb, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 129 / Pl: ~i, ~e / E: vsl громбъ] (Înv) 1 Aspru. 2 Ordinar. 3 Necioplit. 4 (Îs) Pâine ~ă Pâine neagră.

grumbă sf vz crumpenă

grumpă sf vz crumpenă

grumpen sm vz crumpenă

grumpir sm vz crumpenă

CRUMP(EN), CRUMPIR sm., CRUMPENĂ (pl. -ne), CRUMPIRĂ (pl. -re) sf. Olten. Băn. Trans. 🌿 = CARTOF [ung. krumpli, srb. krumpir < germ. Grundbirne].

CRUMPENĂ, crumpene, s. f. (Reg.) Cartof. – Din scr. krumpir.

CRUMPENĂ, crumpene, s. f. (Regional) Cartof.

CRUMPENĂ, crumpene, s. f. (Reg.) Cartof. – Sb. krumpir (<germ.).

crumpenă f. numele oltenesc și ardelenesc al cartofului. [Și crumpiră = Sas. KRUMMPIRN (germ. Grundbirne)].

crúmpănă f., pl. ene (sîrb. krúmpir, d. sas. krumpirr, krumpirn, germ. grund-birne, adică „pară de pămînt”, ca fr. pomme de terre, măr de pămînt, adică „cartof”; ung. krumpli, kolompir și -ér. Bern. 1, 622). Ban. Olt. Trans.. Cartof. – Și crumpir și clompir

grobián, -ă saŭ -că s. și adj., pl. ĭenĭ, ĭence (rus. grubiĭánŭ, -nka, pol. grubian și grobian, sîrb. grubiĭán, d. germ. grobian, om mojic, necĭoplit, rudă cu vsl. grombŭ, rom. grumb, necĭoplit). Trans. Mold. Mojican, necĭoplit, fără maniere. – Și grubian. V. grosolan.

grumb, -ă adj. (vsl. grombŭ. V. grobian). Vechĭ. Necĭoplit, grosolan, ordinar. Azĭ Trans. Pîne grumbă, pîne neagră, pîne proastă (care, de alt-fel, e maĭ gustoasă).

crumpenă (reg.) s. f., g.-d. art. crumpenei; pl. crumpene

crumpenă (reg.) s. f., g.-d. art. crumpenei; pl. crumpene

crumpenă s. f., g.-d. art. crumpenei; pl. crumpene

grumb adj. m., pl. grumbi; f. sg. grumbă, pl. grumbe

grumb (-bă), adj. – Grosolan, necioplit, vulgar. Sl. grąbŭ (Byhan 313; DAR), cf. bg., sb. grub. – Der. grumbav, s. m. (înv., calfă de proastă speță).

CRUMPENĂ s. v. cartof, nap-porcesc, topinambur.

GRUMBĂ s. v. cartof.

crumpenă s. v. CARTOF. NAP-PORCESC. TOPINAMBUR.

grumbă s. v. CARTOF.

grumb, -ă, grumbi, -e, adj. (înv.) grosolan, necioplit, ordinar.