2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

grum sm vz grom

GROM s. m. v. groom.

GROOM, groomi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). [Pr.: grum.Var.: grom s. m.] – Din engl., fr. groom.

grom sm [At: RESMERIȚĂ, D. / V: grum / S și: groom / Pl: ~i / E: eg groom] (Liv) Valet. corectat(ă)

GROM, gromi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). – Din engl., fr. groom.

GROM s.m. (Rar) Lacheu. [Scris și groom. / < engl. groom].

GROOM s.m. v. grom.

GROM s. m. lacheu, valet. (< engl. groom)

groom s. 1979 (cuv. engl.) Servitor tânăr, în hoteluri mai ales v. supercivilizație [pron. grum]

*groom m. (fr. [d. engl.] groom, citit grum). Barb. Lacheŭ care te întovărășește călare orĭ ține hățurile trăsuriĭ cînd te daĭ tu jos orĭ șade pe capră ca vizitiu și deschide ușa cupeuluĭ.

Ortografice DOOM

groom (engl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi corectat(ă)

!groom (angl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi

grom s. m., pl. gromi

Etimologice

grum (grumuri), s. n. – Grămadă, stivă, teanc. Lat. grumus „movilă”. Este un cuvînt care, în rom., apare numai în dicționarele vechi (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 18; Meyer, Neugr. St., IV, 20; Damé), dar pe care nu-l cuprind nici DAR nici vreun lexicograf modern. Nu pare a avea circulație actuală. Existența sa este atestată și de mr. grumur „grămadă” (REW 3887) și de grumura, vb. (Trans., a umple), cuvînt rar, pe care îl menționează și îl studiază Lacea, Dacor., II, 624, considerîndu-l der. de la un lat. *grumulāre, de la grumulus (mai curînd, de la pl. grumuri). – Der, sugruma, vb. (a strangula), cf. mr. zgrum, cu pref. su(b)-, ca în sugușa (Pușcariu, Lr., 177; după Pascu, I, 96, de la un lat. *suggrumāre); sugrumător, adj. (care sugrumă); sugrumătură, s. f. (strangulare, parte îngustă).

Intrare: grum
grum1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grum
  • grumul
  • grumu‑
plural
  • grumuri
  • grumurile
genitiv-dativ singular
  • grum
  • grumului
plural
  • grumuri
  • grumurilor
vocativ singular
plural
Intrare: groom
  • pronunție: grum
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • groom
  • groomul
  • groomu‑
plural
  • groomi
  • groomii
genitiv-dativ singular
  • groom
  • groomului
plural
  • groomi
  • groomilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grom
  • gromul
  • gromu‑
plural
  • gromi
  • gromii
genitiv-dativ singular
  • grom
  • gromului
plural
  • gromi
  • gromilor
vocativ singular
plural
grum2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grum
  • grumul
  • grumu‑
plural
  • grumi
  • grumii
genitiv-dativ singular
  • grum
  • grumului
plural
  • grumi
  • grumilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

groom, groomisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.