18 definiții pentru grozamă grosamă grozană grusamă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis).Et. nec.

GROZÁMĂ, grozame, s. f. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis).Et. nec.

groza sf [At: PANȚU, PL. / V: ~osa~[1], ~ană, grusa~ / Pl: ~me / E: nct] 1 Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături Si: drog (Genista sagitallis). 2 (Bot; reg; îc) ~-mare Lemnul-bobului (Cytisus nigricans). 3 (Bot; reg; îc) ~-mică Drobiță (Genista tinctoria). 4 (Bot; reg; îc) ~-păroasă Drob-de-munte (Cytisus hirsutus). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

GROZÁMĂ s. f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase; din ramurile lui se fac mături, iar florile lui galbene sînt întrebuințate ca materie colorantă în industria țărănească (Genista sagittalis).

GROZÁMĂ s.f. Arbust mic din familia leguminoaselor, care crește în apropierea pădurilor și prin locuri pietroase. [Cf. germ. Grausen].

GROZÁMĂ s. f. mic arbust cu tulpina articulată, cu frunze alterne și flori galbene, dispuse în racem. (după germ. Grausen)

GROZÁMĂ ~e f. Arbust din familia leguminoaselor, cu flori dispuse în racem, din care se confecționează mături. /<germ. Grausen

grozamă f. Bot. drob (Cythisus nigricans). [Derivat din groază, căci florile-i galbene-aurii devin negre].

grozámă f., pl. e saŭ ămĭ (cp. cu germ. dial. grausen, id.). Trans. Drog (plantă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme

grozámă s. f., g.-d. art. grozámei; pl. grozáme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GROZÁMĂ s. v. drob, drobiță, salcâm galben.

GROZÁMĂ s. (BOT.; Genista sagittalis) (reg.) drog.

groza s. v. DROB. DROBIȚĂ. SALCÎM-GALBEN.

GROZA s. (BOT.; Genista sagittalis) (reg.) drog.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grozámă (grozáme), s. f.1. Varietate de arbust mic cu flori galbene (Cytisus sagittalis). – 2. Bucsău (Genista aligosperma). Sb., însă nu cunoaștem etimonul exact. Cf. sb. grožčezmijnno, grožčemorsko, „coacăză spinoasă”, etc., de la grožče „strugure”. După Tiktin și Scriban, din germ. Grausen.

Intrare: grozamă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • groza
  • grozama
plural
  • grozame
  • grozamele
genitiv-dativ singular
  • grozame
  • grozamei
plural
  • grozame
  • grozamelor
vocativ singular
plural
grosamă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grozană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grusamă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

grozamă Genista grosamă grozană grusamă

  • 1. Mic arbust cu flori galbene, din ramurile căruia se fac mături (Genista sagittalis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: