14 definiții pentru grosime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROSÍME, grosimi, s. f. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

grosime sf [At: MELIK, G. 1 / Pl: ~mi / E: gros + -ime] 1 Circumferință. 2 Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric. 3 Dimensiunea unui corp în plan orizontal, pe secțiune transversală. 4 Dimensiunea unui corp în plan vertical. 5 Distanța dintre fețele unui corp, ale unui strat.

GROSÍME, grosimi, s. f. Circumferință; diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat. – Gros + suf. -ime.

GROSÍME, grosimi, s. f. 1. Diametrul secțiunii transversale a unui corp de formă cilindrică. Grosimea unui trunchi. Grosimea unui arbore. 2. Dimensiunea cea mai mică a secțiunii transversale dreptunghiulare a unui corp. V. lățime. Grosimea unui zid. 3. Distanța cea mai mică dintre fețele unui strat. V. adîncime, înălțime. Grosimea unui strat de pămînt.

GROSÍME ~i f. 1) Diametru al secțiunii transversale a unui corp cilindric. ~ea copacului. 2) Dimensiunea secțiunii transversale în plan orizontal a unui corp. ~ea sticlei. 3) Distanță dintre baza și suprafața unui corp sau dintre două (sau mai multe) fețe paralele ale lui. [G.-D. grosimii] /gros + suf. ~ime

grosíme f. Calitatea de a fi gros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími

grosíme s. f., g.-d. art. grosímii; pl. grosími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GROSÍME s. v. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate.

GROSIME s. circumferință. (~ unui trunchi de copac.)

grosime s. v. BĂDĂRĂNIE. GROSOLĂNIE. IMPOLITEȚE. INDELICATEȚE. MAHALAGISM. MITOCĂNIE. MÎRLĂNIE. MOJICIE. NECUVIINȚĂ. NEPOLITEȚE. ȚĂRĂNIE. VULGARITATE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i lua (cuiva) grosimea expr. a bate

Intrare: grosime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grosime
  • grosimea
plural
  • grosimi
  • grosimile
genitiv-dativ singular
  • grosimi
  • grosimii
plural
  • grosimi
  • grosimilor
vocativ singular
plural

grosime

  • 1. Diametrul secțiunii transversale a unui corp cilindric; dimensiunea unui corp în sens orizontal, pe secțiune transversală; dimensiunea unui corp în sens vertical; distanța dintre fețele unui corp, unui strat.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Grosimea unui trunchi. Grosimea unui arbore. Grosimea unui zid. Grosimea unui strat de pământ.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gros + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09