12 definiții pentru groom grom grum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROOM, groomi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). [Pr.: grum.Var.: grom s. m.] – Din engl., fr. groom.

groom s. 1979 (cuv. engl.) Servitor tânăr, în hoteluri mai ales v. supercivilizație [pron. grum]

*groom m. (fr. [d. engl.] groom, citit grum). Barb. Lacheŭ care te întovărășește călare orĭ ține hățurile trăsuriĭ cînd te daĭ tu jos orĭ șade pe capră ca vizitiu și deschide ușa cupeuluĭ.

grom sm [At: RESMERIȚĂ, D. / V: grum / S și: groom / Pl: ~i / E: eg groom] (Liv) Valet. corectată

GROM, gromi, s. m. (Livr.) Lacheu, valet (tânăr). – Din engl., fr. groom.

GROM s.m. (Rar) Lacheu. [Scris și groom. / < engl. groom].

GROM s. m. lacheu, valet. (< engl. groom)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!groom (angl.) [oo pron. u] s. m., pl. groomi

Intrare: groom
  • pronunție: grum
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • groom
  • groomul
  • groomu‑
plural
  • groomi
  • groomii
genitiv-dativ singular
  • groom
  • groomului
plural
  • groomi
  • groomilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grom
  • gromul
  • gromu‑
plural
  • gromi
  • gromii
genitiv-dativ singular
  • grom
  • gromului
plural
  • gromi
  • gromilor
vocativ singular
plural
grum2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grum
  • grumul
  • grumu‑
plural
  • grumi
  • grumii
genitiv-dativ singular
  • grum
  • grumului
plural
  • grumi
  • grumilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

groom grom grum

etimologie: