16 definiții pentru gromovnic gomornic gromodnic gromolnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri privind soarta omului și starea vremii pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĭnŭ.

gromovnic sn [At: (cca 1660-1680) GCR I, 175/8 / V: gomornic, ~oln~, (înv) ~modn~ / Pl: ~ice / E: vsl громовник] (Înv) Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri asupra sorții omului și asupra timpului pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. corectată

GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri asupra sorții omului și asupra stării timpului pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc. – Din sl. gromovĭnŭ.

GROMÓVNIC, gromovnice, s. n. Carte care cuprinde pretinse preziceri pe baza interpretării tunetelor și a fulgerelor, rînduite după zodiile fiecărei luni. Deschid gromovnicul la fila patruzeci, la semnul leului și mă uit; ce-am văzut... mi s-a zbîrlit părul pe mine! CAMILAR, TEM. 194. Se arată în gromovnic zodia lui Ionuț, dascăle Pamfil? întreabă dumneaei cu puțină îndoială. SADOVEANU, F. J. 500.

GROMÓVNIC ~ce n. Carte populară conținând preziceri făcute pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor, în funcție de zodia în care se produc. /<sb. gromovinu

gromovnic n. 1. prevestiri după tunete și fulgere; 2. carte astrologică de asemenea prognostice rânduite după zodiile fiecării luni. [Slav. GROMOVĬNŬ, de tunet (din GROMŬ, tunet)].

gromólnic și -óvnic n., pl. e (vsl. gromovĭnikŭ, d. gromŭ, tunet, rus. grom. V. pogrom. Cp. cu ceasornic). Vechĭ. Carte care prezicea viitoru după tunete și fulgere. V. trepetnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gromóvnic (înv.) s. n., pl. gromóvnice

gromóvnic s. n., pl. gromóvnice


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gromóvnic (gromóvnice), s. n. – Carte de astrologie, în care se prevedea viitorul pe baza cercetării tunetelor. – Var. gromolnic, gromornic. Sl. gromovĭnikŭ, de la gromŭ „tunet” (DAR; Scriban). Ultima var. indică o încrucișare cu ornic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gromóvnic, gromovnice, s.n. – Carte populară de prevestire a viitorului, cu caracter astrologic, pe baza interpretării tunetelor, în raport cu zodia în care se produc. Cititorul din Gromovnic, personaj mascat care însoțea alaiul „dracilor”, ce străbăteau satele din Maramureșul Istoric, în timpul sărbătorilor de iarnă. O astfel de mască, achiziționată din loc. Crăciunești, în 1968, de etnologul Francisc Nistor, se află în colecția Muzeului din Sighet. Ceea ce individualizează masca este o pălărie uriașă, confecționată din carton îmbrăcat în pânză de culoare neagră, tivită pe margini cu pânză roșie, aidoma pălăriilor purtate de alchimiști în Evul Mediu. – Din sl. gromovǐnǔ < gromǔ „tunet” (Șăineanu, DA, Scriban, cf. DER; DEX, MDA).

gromóvnic, -e, s.n. – Carte populară de prevestire a viitorului, cu caracter astrologic, pe baza interpretării tunetelor, în raport cu zodia în care se produc. – Din sl. gromovǐnǔ, de la gromǔ „tunet” (DA, Scriban cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GROMÓVNIC (< sl.) s. n. Carte populară cu caracter divinatoriu, de origine siriană și egipteană; prevestea viitorul pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în funcție de zodia în care se produceau. În 1639, la Govora, a fost tipărit primul g. cu text slavo-român.

Intrare: gromovnic
gromovnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gromovnic
  • gromovnicul
  • gromovnicu‑
plural
  • gromovnice
  • gromovnicele
genitiv-dativ singular
  • gromovnic
  • gromovnicului
plural
  • gromovnice
  • gromovnicelor
vocativ singular
plural
gomornic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gromodnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gromolnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gromovnic gomornic gromodnic gromolnic

  • 1. Carte populară cu caracter astrologic, care cuprinde preziceri privind soarta omului și starea vremii pe baza interpretării tunetelor și fulgerelor în raport cu zodia în care ele se produc.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Deschid gromovnicul la fila patruzeci, la semnul leului și mă uit; ce-am văzut... mi s-a zbîrlit părul pe mine! CAMILAR, TEM. 194.
      surse: DLRLC
    • Se arată în gromovnic zodia lui Ionuț, dascăle Pamfil? întreabă dumneaei cu puțină îndoială. SADOVEANU, F. J. 500.
      surse: DLRLC

etimologie: