opțiuni
  • info

4 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIVEI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

GRIVEI, grivei, adj. (Reg.; adesea substantivat) Griv. – Griv + suf. -ei.

grivei sm, a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: griv + -ei] 1-2 (Câine) cu blana pestriță.

GRIVEI, grivei, adj. m. (Despre animale) Griv, pestriț (cu pete albe și negre). De unde vii, Cella?... – De unde vin toți... îmi răspunse ea mîngîindu-și iedul grivei ce-o împungea cu coarnele. DELAVRANCEA, S. 69.

GRIVEI adj. v. GRIV. /griv + suf. ~ei

grivéĭ m. (d. griv). Nume de cîne.

GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv.

crivei2 sm vz grivei

griv, ~ă a, smf [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~e / E: bg грив] 1 a (Îvp; d. animale, mai ales d. câini, păsări) Pestriț. 2 sf (Îrg) Cățea de vânătoare. 3 sf (Îrg; îe) Departe-i ~va de iepure Se spune când cineva nu reușește să ghicească un adevăr.

grivă sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ve / E: griv] Câine de vânătoare pătat.

GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Mai ales despre cîini și păsări) Pătat cu alb și negru; pestriț. Cînii ciobănești de la noi... au... părul lățos și mai totdeauna griv. La TDRG. ◊ (Poetic) Îi văd [Balcanii] lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, pleșuve. STANCU, D. 193.

GRIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre câini, păsări) Care este pătat cu alb și negru. /<bulg. griv

griv a. vărgat cu alb și negru (vorbind de câini). [Serb. GRIVO].

grivă f. cățea, mai ales vărgată la gât: departe ca griva de iepure PANN.

griveiu a. pestriț. ║ m. nume de câine.

griv, -ă adj. (bg. griv, ngr. grivos). Munt. ș. a. Cenușiŭ, ser, sur, sein (ca șoaricele): pisică, lînă grivă. Prov. E departe Griva (nume de cățea) de ĭepure, e mare depărtare (maĭ este) pînă la reușită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grivei (pestriț) (reg.) adj. m. (câine ~), pl. grivei

*Grivei (nume de câine) s. propriu m.

grivei (reg.) adj. m., pl. grivei

grivei adj. m., pl. grivei

griv2 (pop.) s. m., pl. grivi

griv1 (pop.) adj. m., pl. grivi; f. grivă, pl. grive

grivă (pop.) s. f., g.-d. art. grivei; pl. grive

griv2 (pop.) s. m., pl. grivi

griv1 (pop.) adj. m., pl. grivi; f. grivă, pl. grive

*grivă (pop.) s. f., g.-d. art. grivei; pl. grive

griv adj. m., pl. grivi; f. sg. grivă, pl. grive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRIVEI adj. v. griv, pestriț.

grivei adj. v. GRIV. PESTRIȚ.

GRIV adj. v. pestriț.

GRIV adj. pestriț, (rar) grivei. (Cîine ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

griv (grivă), adj. – Cenușiu, pestriț, gri cu alb. – Mr. griv. Bg. griv (DAR; Conev 97; Pascu, I, 196; Pascu, Beiträge, 35; Ruffini 98), cf. sb. grivast, ngr. γρίβος. – Der. grivei, s. m. (nume de cîine); grivan, s. m. (șobolan).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

grivă, grive, s.f. (pop.) cățea (vărgată la gât).

Intrare: Grivei
Grivei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: grivei
grivei adjectiv
adjectiv (A120)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grivei
  • griveiul
  • griveiu‑
  • griveie
  • griveia
plural
  • grivei
  • griveii
  • griveie
  • griveiele
genitiv-dativ singular
  • grivei
  • griveiului
  • griveie
  • griveiei
plural
  • grivei
  • griveilor
  • griveie
  • griveielor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: griv
griv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • griv
  • grivul
  • grivu‑
  • grivă
  • griva
plural
  • grivi
  • grivii
  • grive
  • grivele
genitiv-dativ singular
  • griv
  • grivului
  • grive
  • grivei
plural
  • grivi
  • grivilor
  • grive
  • grivelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: grivă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grivă
  • griva
plural
  • grive
  • grivele
genitiv-dativ singular
  • grive
  • grivei
plural
  • grive
  • grivelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grivei, griveieadjectiv

  • 1. regional adesea substantivat Griv, pestriț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: griv pestriț
    • format_quote De unde vii, Cella?... – De unde vin toți... îmi răspunse ea mîngîindu-și iedul grivei ce-o împungea cu coarnele. DELAVRANCEA, S. 69. DLRLC
etimologie:
  • Griv + sufix -ei. DEX '98 DEX '09

griv, grivăadjectiv

  • 1. popular (Despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: grivei pestriț
    • format_quote Cînii ciobănești de la noi... au... părul lățos și mai totdeauna griv. La TDRG. DLRLC
    • format_quote poetic Îi văd [Balcanii] lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, pleșuve. STANCU, D. 193. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.