GRIVAN, grivani, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Griv + suf. -an.

grivan sm [At: H II, 99 / Pl: ~i / E: griv + -an] (Reg) 1 Șoarece mare, cu o pată albă împrejurul gâtului. 2 Șobolan (Rattus norvegicus). 3 Orbeț (Spalax microphtalmus). 4 Hârciog (Cricetus cricetus). 5 (Fig) smf Locuitor din satele formate de târlași.

GRIVAN, grivani, s. m. (Zool.) Hârciog. – Griv + suf. -an.

GRIVAN ~i m. Mamifer rozător cu blana pufoasă, de culoarea ciocolatei, cu două pungi pe ambele părți ale gurii, cu care își duce hrana în locurile de hibernare. /griv + suf. ~an

griván m. (d. griv). Munt. Un fel de guzgan campestru cenușiŭ cu pete albe. (Cînd apar mulțĭ grivanĭ, poporu crede că va fi războĭ). Bulgar care locuĭește în satele româneștĭ (Ĭal.).

grivan (reg.) s. m., pl. grivani

grivan (reg.) s. m., pl. grivani

grivan s. m., pl. grivani

GRIVAN s. v. hârciog.

GRIVAN s. v. guzgan, orbete, șobolan.

GRIVAN s. (ZOOL.; Cricetus cricetus) hîrciog, (reg.) ciureci, mișun.

grivan s. v. GUZGAN. ORBETE. ȘOBOLAN.