5 definiții pentru grinduță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.

GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă; grinduliță. – Grindă + suf. -uță.

grinduță sf [At: ECONOMIA, 24 / Pl: ~țe / E: grindă + -uță] (Șhp) 1-2 Grindă (1) (mică) Si: (Pop) grindișoară, grinduliță.

GRINDÚȚĂ, grinduțe, s. f. Diminutiv al lui grindă. Vină-napoi, vină, Că tu ți-ai uitat Și tu ți-ai lăsat Cusătura ta Pe grinduța mea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe

grindúță s. f., g.-d. art. grindúței; pl. grindúțe

Intrare: grinduță
grinduță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grinduță
  • grinduța
plural
  • grinduțe
  • grinduțele
genitiv-dativ singular
  • grinduțe
  • grinduței
plural
  • grinduțe
  • grinduțelor
vocativ singular
plural

grinduță

  • 1. Diminutiv al lui grindă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grinduliță attach_file un exemplu
    exemple
    • Vină-napoi, vină, Că tu ți-ai uitat Și tu ți-ai lăsat Cusătura ta Pe grinduța mea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 502.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Grindă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09