2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRINDINA, pers. 3 grindină, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea grindină. – Din grindină. Cf. lat. grandinare.

GRINDINA, pers. 3 grindină, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea grindină. – Din grindină. Cf. lat. grandinare.

grindina [At: TEODORESCU, P. P. 40 / Pzi: 3 ~i și ~ea / E: lat grandinare] 1 viim (Reg) A cădea grindină. 2 vt (Liv; d. săgeți trase) A acoperi ca o grindină.

grindinà v. 1. a bate piatră, a cădea grindină; 2. fig. a bombarda: tunurile grindinau din toate părțile BĂLC.

GRINDINĂ, grindine, s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste.Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. [Pl. și: grindini] – Lat. grando, -inis.

GRINDINĂ, grindine, s. f. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. O grindină de lăcuste.Fig. (Adverbial) În mare cantitate (și unul după altul). Săgețile cădeau grindină. [Pl. și: grindini] – Lat. grando, -inis.

gríndenă, gríndeni s. f. v. grindină Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni – Mihai Eminescu (Scrisoarea a III-a), Înghețe-i gerul bocnă, bată-i grindeni, Și ploaia biciuiască-i pretutindeni; – Francois Villon (Baladă șugubeață, traducere Romulus Vulpescu), Merg spre turnul nalt, cât norii albi de grindeni, Margini nu se știu, priveliștea n-are – Camil Petrescu (Samarcanda, Patul lui Procust)

grindină [At: CORESI, PS. 214 / V: grindenă, grindene[1], grindine / Pl: ~ne / E: ml grando, -inis] 1 sf Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață care au formă de pietricele. 2 sf (Pan) Ceea ce vine, cade, năvălește în cantitate mare. 3 av (Fig) În cantitate mare și unul după altul. corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: grindene LauraGellner

GRINDINĂ, grindini, s. f. (Rar la pl.) Precipitație atmosferică în formă de boabe de gheață, care cad pe timp de ploaie sau de furtună; (popular) piatră, gheață. A bătut grindina.Alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfingînd toporul în pămînt afară. CREANGĂ, A. 34. Un crin se usucă și-n lături s-abate Cînd ziua e rece și cerul în nori, Cînd soarele-l arde, cînd vîntul îl bate, Cînd grindina cade torente pe flori. BOLINTINEANU, O. 178. ◊ Fig. (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Grindini de granate băteau dinspre dușmani. TOMA, C. V. 383. Caii aleargă îndemnați de țipetele vizitiului, speriați de răpăitul stropilor care cad, repezi și grei, ca o grindină de gloanțe. VLAHUȚĂ, O. A. II 130. Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lasase pe un scaun. NEGRUZZI, S. I 6.

GRINDINĂ ~i f. Precipitații atmosferice sub forma unor bucățele de gheață, provenite prin înghețarea picăturilor de ploaie. [G.-D. grindinei] /<lat. grando, ~inis

grindină f. 1. apă înghețată ce cade din nori în chip de grăunțe; 2. fig. mare cantitate: grindină de săgeți; bătrânul doborît de grindina laudelor NEGR. [Lat. GRANDINEM].

2) gríndină, a v. intr. (lat. grándinat, -áre). Ploŭă cu peatră, cu grindină. Fig. Rar. Împușcă, bombardează: puștile și tunurile grindinaŭ.

1) gríndină f., pl. e și ĭ (lat. grando, grándinis, it. grándine și grándina. V. grunț). Ploaĭe de gheață (peatră) care cade vara supt formă de grăunțe, une-orĭ maĭ marĭ și de cît alunele. Fig. Mare cantitate: grindină de laude, de ocărĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grindina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. grindină; conj. prez. 3 sg. să grindine

grindina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. grindină

grindina vb., ind. prez. 3 sg. grindinea

grindină s. f., g.-d. art. grindinei; pl. grindine

grindină s. f., g.-d. art. grindinei; pl. grindine

grindină s. f., g.-d. art. grindinei; pl. grindine/grindini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GRINDINĂ s. (MET.) piatră, (Transilv. și Bucov.) gheață, (înv.) smidă. (A bătut ~.)

GRINDINĂ s. (MET.) piatră, (Transilv. și Bucov.) gheață, (înv.) smidă. (A bătut ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grindină (-ni), s. f. – Precipitație atmosferică, piatră. – Mr. grîndină, megl. grindini. Lat. grandĭnem (Pușcariu 738; Candrea-Dens., 762; REW 3840a; DAR), cf. it. grandine.Der. grindina, vb. (a cădea grindina), care, după Candrea-Dens., 763 și DAR, provine din lat. grandĭnāre.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

grindina, pers. 3 sg. grindină, vb. I (pop.) 1. a bate piatra, a cădea grindină. 2. (fig.; despre tunuri) a bombarda.

Intrare: grindina
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grindina
  • grindinare
  • grindinat
  • grindinatu‑
  • grindinând
  • grindinându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • grindină
(să)
  • grindine
  • grindina
  • grindină
  • grindinase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
Intrare: grindină
grindină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindină
  • grindina
plural
  • grindine
  • grindinele
genitiv-dativ singular
  • grindine
  • grindinei
plural
  • grindine
  • grindinelor
vocativ singular
plural
grindină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindină
  • grindina
plural
  • grindini
  • grindinile
genitiv-dativ singular
  • grindini
  • grindinii
plural
  • grindini
  • grindinilor
vocativ singular
plural
grindenă substantiv feminin
  • silabație: grin-de-nă info
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindenă
  • grindena
plural
  • grindeni
  • grindenile
genitiv-dativ singular
  • grindeni
  • grindenii
plural
  • grindeni
  • grindenilor
vocativ singular
plural
grindene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
grindine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grindinaverb

  • 1. rar A cădea grindină. DEX '09 DEX '98
etimologie:

grindină, grindinesubstantiv feminin

  • 1. Precipitație atmosferică alcătuită din particule de gheață având forma unor pietricele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A bătut grindina. DLRLC
    • format_quote Alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfingînd toporul în pămînt afară. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
    • format_quote Un crin se usucă și-n lături s-abate Cînd ziua e rece și cerul în nori, Cînd soarele-l arde, cînd vîntul îl bate, Cînd grindina cade torente pe flori. BOLINTINEANU, O. 178. DLRLC
    • 1.1. figurat Ceea ce vine, cade, năvălește în mare cantitate. DEX '09 DEX '98
      • format_quote O grindină de lăcuste. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Grindini de granate băteau dinspre dușmani. TOMA, C. V. 383. DLRLC
      • format_quote Caii aleargă îndemnați de țipetele vizitiului, speriați de răpăitul stropilor care cad, repezi și grei, ca o grindină de gloanțe. VLAHUȚĂ, O. A. II 130. DLRLC
      • format_quote Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lasase pe un scaun. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
    • 1.2. figurat (și) adverbial În mare cantitate (și unul după altul). DEX '09 DEX '98
      • format_quote Săgețile cădeau grindină. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.