2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRINDIȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

GRINDIȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

grindiș1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 191 / Pl: ~uri / E: grindă + -iș] 1 (Îrg) Depozit sau mulțime de grinzi. 2 Schelă. 3 Scheletul de grinzi al acoperișului casei țărănești.

grindiș2 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~uri / E: grind + -iș] (Reg) 1 Podiș. 2 Tăpșan.

GRINDIȘ2, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor de lemn ale unui acoperiș, ale unui tavan etc. Iar cei meșteri mari, Calfe și zidari, Cum sta pe grindiș, Sus pe coperiș, Vesel se mîndrea. ALECSANDRI, P. P. 191.

GRINDIȘ1, grindișuri, s. n. Piept de deal, costișă. Sub nalt grindiș d-aramă stau cîșițe de aur, Și-acolo străjuiește mereu cîte-un balaur. COȘBUC, P. II 195. Nu cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit, La loc de grindiș, La verde-aluniș? ALECSANDRI, P. P. 186.

GRINDIȘ, grindișuri, s. n. Costișă. – Din grind + suf. -iș.

GRINDIȘ2 ~uri n. (colectiv de la grindă) Totalitate a grinzilor unei construcții. /grindă + suf. ~iș

GRINDIȘ1 ~uri n. rar Porțiune de teren cu suprafața înclinată; coastă de deal; costișă; pantă; povârniș. /grindă + suf. ~iș

grindíș n., pl. urĭ (d. grind, ca prundiș d. prund). Podiș, tapșan: Nu cumv’aĭ văzut Un zid părăsit La loc de grindiș? (P. P.). Șchele, platformă, terasă: Colo pe grindiș, Sus pe coperiș (P. P.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grindiș (costișă, totalitatea grinzilor) s. n., pl. grindișuri

Intrare: grindiș (costișă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindiș
  • grindișul
  • grindișu‑
plural
  • grindișuri
  • grindișurile
genitiv-dativ singular
  • grindiș
  • grindișului
plural
  • grindișuri
  • grindișurilor
vocativ singular
plural
Intrare: grindiș (grinzi)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindiș
  • grindișul
  • grindișu‑
plural
  • grindișuri
  • grindișurile
genitiv-dativ singular
  • grindiș
  • grindișului
plural
  • grindișuri
  • grindișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grindiș, grindișurisubstantiv neutru

  • 1. Piept de deal. DLRLC DLRM
    • format_quote Sub nalt grindiș d-aramă stau cîșițe de aur, Și-acolo străjuiește mereu cîte-un balaur. COȘBUC, P. II 195. DLRLC
    • format_quote Nu cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit, La loc de grindiș, La verde-aluniș? ALECSANDRI, P. P. 186. DLRLC
etimologie:
  • grind + sufix -iș. DLRM

grindiș, grindișurisubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar cei meșteri mari, Calfe și zidari, Cum sta pe grindiș, Sus pe coperiș, Vesel se mîndrea. ALECSANDRI, P. P. 191. DLRLC
etimologie:
  • Grindă + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.