2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grindiș2 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~uri / E: grind + -iș] (Reg) 1 Podiș. 2 Tăpșan.

grindiș1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 191 / Pl: ~uri / E: grindă + -iș] 1 (Îrg) Depozit sau mulțime de grinzi. 2 Schelă. 3 Scheletul de grinzi al acoperișului casei țărănești.

GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc. – Grindă + suf. -iș.

GRINDÍȘ2, grindișuri, s. n. Totalitatea grinzilor de lemn ale unui acoperiș, ale unui tavan etc. Iar cei meșteri mari, Calfe și zidari, Cum sta pe grindiș, Sus pe coperiș, Vesel se mîndrea. ALECSANDRI, P. P. 191.

GRINDÍȘ1, grindișuri, s. n. Piept de deal, costișă. Sub nalt grindiș d-aramă stau cîșițe de aur, Și-acolo străjuiește mereu cîte-un balaur. COȘBUC, P. II 195. Nu cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit, La loc de grindiș, La verde-aluniș? ALECSANDRI, P. P. 186.

GRINDÍȘ, grindișuri, s. n. Costișă. – Din grind + suf. -iș.

GRINDÍȘ2 ~uri n. (colectiv de la grindă) Totalitate a grinzilor unei construcții. /grindă + suf. ~iș

GRINDÍȘ1 ~uri n. rar Porțiune de teren cu suprafața înclinată; coastă de deal; costișă; pantă; povârniș. /grindă + suf. ~iș

grindíș n., pl. urĭ (d. grind, ca prundiș d. prund). Podiș, tapșan: Nu cumv’aĭ văzut Un zid părăsit La loc de grindiș? (P. P.). Șchele, platformă, terasă: Colo pe grindiș, Sus pe coperiș (P. P.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grindíș s. n., pl. grindíșuri

grindíș (costișă, totalitatea grinzilor) s. n., pl. grindíșuri

Intrare: grindiș (costișă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindiș
  • grindișul
  • grindișu‑
plural
  • grindișuri
  • grindișurile
genitiv-dativ singular
  • grindiș
  • grindișului
plural
  • grindișuri
  • grindișurilor
vocativ singular
plural
Intrare: grindiș (grinzi)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grindiș
  • grindișul
  • grindișu‑
plural
  • grindișuri
  • grindișurile
genitiv-dativ singular
  • grindiș
  • grindișului
plural
  • grindișuri
  • grindișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grindiș (costișă)

  • 1. Piept de deal.
    exemple
    • Sub nalt grindiș d-aramă stau cîșițe de aur, Și-acolo străjuiește mereu cîte-un balaur. COȘBUC, P. II 195.
      surse: DLRLC
    • Nu cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit, La loc de grindiș, La verde-aluniș? ALECSANDRI, P. P. 186.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • grind + sufix -iș.
    surse: DLRM

grindiș (grinzi)

  • 1. Totalitatea grinzilor unui acoperiș, ale unui tavan etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Iar cei meșteri mari, Calfe și zidari, Cum sta pe grindiș, Sus pe coperiș, Vesel se mîndrea. ALECSANDRI, P. P. 191.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Grindă + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09