grind n., pl. urĭ (vsl. *grondĭ, pol. grad, grind, scruntar, ca criut din vsl. *krontŭ [Bern. 1, 356], saŭ d. fris. grind, banc de nisip, ol. grint, savură, germ. grand, nisip, grund, fund, temelie, teren. V. grunț. Cp. cu prind și scruntar). Teren de aluviune neinundabil (maĭ mare de cît pópina) pe malu Dunăriĭ și altor rîurĭ (pe el se află case și chear sate). Suc. Insulă de prund neinundabilă. Trans. Loc maĭ înalt într’o livadă. V. luncă, dună.