10 definiții pentru grimeură grimeră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIMÉR, -Ă s. m. și f. v. grimeur.

GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea actorilor; machior. [Pr.: grimö́r.Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

GRIMÉR, -Ă s. m. și f. V. grimeur.

GRIMEUR, -Ă, grimeuri, -e, s. m. și f. Specialist care se ocupă cu grimarea artiștilor; machior. [Pr.: grimö́r.Var.: grimér, -ă s. m. și f.] – Din fr. grimeur.

GRIMEUR, -Ă [-MÖR] s. m. f. specialist în machiaj; machior. (< fr. grimeur)

GRIMÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Lucrător specializat în arta grimării. /a grima + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grimeură [pron. grimö́ră] (-meu-) s. f., g.-d. art. grimeurei; pl. grimeure

griméră s. f., pl. grimére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRIMÉR s. machior. (~ la un teatru.)

GRIMER s. machior. (~ la un teatru.)

Intrare: grimeură
  • silabație: gri-meu-ră
  • pronunție: grimö
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimeură
  • grimeura
plural
  • grimeure
  • grimeurele
genitiv-dativ singular
  • grimeure
  • grimeurei
plural
  • grimeure
  • grimeurelor
vocativ singular
  • grimeură
  • grimeuro
plural
  • grimeurelor
  • pronunție: grimö
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grime
  • grimera
plural
  • grimere
  • grimerele
genitiv-dativ singular
  • grimere
  • grimerei
plural
  • grimere
  • grimerelor
vocativ singular
  • grime
  • grimero
plural
  • grimerelor

grimeur, -ă grimeură grimer grimeră grimor

etimologie: