5 definiții pentru grimeluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea.Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.

GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui grimea.Grimele (pl. lui grimea) + suf. -uță.

grimeluță sf [At: DEX / Pl: ~uțe / E: grimele (pl lui grimea) + -uță] (Reg; șhp) Băsmăluță.

GRIMELÚȚĂ, grimeluțe, s. f. (Mold.) Diminutiv al lui grimea; băsmăluță. Pe fereastra deschisă ieșea o clipă, zîmbitor, capul domnișoarei Tinca, îmbrobodit cu grimeluță albă, mărginită de horbotă. SADOVEANU, O. IV 27.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grimelúță (reg.) s. f., g.-d. art. grimelúței; pl. grimelúțe

grimelúță s. f., g.-d. art. grimelúței; pl. grimelúțe

Intrare: grimeluță
grimeluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimeluță
  • grimeluța
plural
  • grimeluțe
  • grimeluțele
genitiv-dativ singular
  • grimeluțe
  • grimeluței
plural
  • grimeluțe
  • grimeluțelor
vocativ singular
plural

grimeluță

  • 1. regional Diminutiv al lui grimea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băsmăluță attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe fereastra deschisă ieșea o clipă, zîmbitor, capul domnișoarei Tinca, îmbrobodit cu grimeluță albă, mărginită de horbotă. SADOVEANU, O. IV 27.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Grimele (pluralul lui grimea) + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98