2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima.V. grima.

GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima.V. grima.

grimare sf [At: DN3 / Pl: ~mări / E: grima] Machiere.

GRIMÁRE, grimări, s. f. Acțiunea de a (se) grima.

GRIMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) grima și rezultatul ei. [< grima].

GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat; p. gener. a (se) machia. – Din fr. grimer.

grima vtr [At: DN3 / Pzi: ~mez / E: fr grimer] 1-2 A (se) machia pentru seară. 3-4 (Pgn) A (se) machia.

GRIMÁ, grimez, vb. I. Refl. (Despre actori) Ase machia pentru a-și compune o fizionomie potrivită cu rolul de interpretat. ♦ Tranz. A machia pe un actor ajutîndu-l să-și compună o fizionomie conformă cu rolul interpretat.

GRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia pentru scenă. [< fr. grimer].

GRIMÁ vb. tr., refl. a (se) machia pentru scenă. (< fr. grimer)

A GRIMÁ ~éz tranz. (actori, fața lor) A da cu grimă (pentru a căpăta înfățișarea cerută de rol); a machia. /<fr. grimer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grimáre s. f., g.-d. art. grimắrii; pl. grimắri

grimáre s. f., g.-d. art. grimării; pl. grimări

grimá (a ~) vb., ind. prez. 3 grimeáză

grimá vb., ind. prez. 1 sg. griméz, 3 sg. și pl. grimeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRIMÁRE s. grimă, machiaj, machiere. (~ unui actor.)

GRIMARE s. grimă, machiaj, machiere. (~ unui actor.)

GRIMÁ vb. a (se) machia. (A ~ un actor.)

GRIMA vb. a (se) machia. (A ~ un actor.)

Intrare: grimare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grimare
  • grimarea
plural
  • grimări
  • grimările
genitiv-dativ singular
  • grimări
  • grimării
plural
  • grimări
  • grimărilor
vocativ singular
plural
Intrare: grima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grima
  • grimare
  • grimat
  • grimatu‑
  • grimând
  • grimându‑
singular plural
  • grimea
  • grimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grimez
(să)
  • grimez
  • grimam
  • grimai
  • grimasem
a II-a (tu)
  • grimezi
(să)
  • grimezi
  • grimai
  • grimași
  • grimaseși
a III-a (el, ea)
  • grimea
(să)
  • grimeze
  • grima
  • grimă
  • grimase
plural I (noi)
  • grimăm
(să)
  • grimăm
  • grimam
  • grimarăm
  • grimaserăm
  • grimasem
a II-a (voi)
  • grimați
(să)
  • grimați
  • grimați
  • grimarăți
  • grimaserăți
  • grimaseți
a III-a (ei, ele)
  • grimea
(să)
  • grimeze
  • grimau
  • grima
  • grimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grimare

etimologie:

  • vezi grima
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

grima

  • 1. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: