2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRIFÁRE, grifări, s. f. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei. – V. grifa.

GRIFÁRE, grifări, s. f. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei. – V. grifa.

grifare sf [At: LTR2 / Pl: ~fări / E: grifa] Marcare a arborilor cu grifa.

GRIFÁRE s.f. Acțiunea de a grifa si rezultatul ei.; grifaj. [< grifa].

GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

GRIFÁ, grifez, vb. I. Tranz. A marca arborii cu ajutorul grifei. – Din fr. griffer.

grifa vt [At: DN2 / Pzi: ~fez / E: fr griffer] A marca arborii cu ajutorul grifei.

GRIFÁ vb. I. tr. A marca cu ajutorul grifei arborii care urmează să fie scoși din pădure. [< fr. griffer].

GRIFÁ vb. tr. a marca arborii cu grifa. (< fr. griffer)

A GRIFÁ ~éz tranz. (arbori) A marca cu ajutorul grifei (în vederea diferitelor lucrări silvice). /<fr. griffer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grifá vb., ind. prez. 1 sg. griféz, 3 sg. și pl. grifeáză

Intrare: grifare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grifare
  • grifarea
plural
  • grifări
  • grifările
genitiv-dativ singular
  • grifări
  • grifării
plural
  • grifări
  • grifărilor
vocativ singular
plural
Intrare: grifa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grifa
  • grifare
  • grifat
  • grifatu‑
  • grifând
  • grifându‑
singular plural
  • grifea
  • grifați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grifez
(să)
  • grifez
  • grifam
  • grifai
  • grifasem
a II-a (tu)
  • grifezi
(să)
  • grifezi
  • grifai
  • grifași
  • grifaseși
a III-a (el, ea)
  • grifea
(să)
  • grifeze
  • grifa
  • grifă
  • grifase
plural I (noi)
  • grifăm
(să)
  • grifăm
  • grifam
  • grifarăm
  • grifaserăm
  • grifasem
a II-a (voi)
  • grifați
(să)
  • grifați
  • grifați
  • grifarăți
  • grifaserăți
  • grifaseți
a III-a (ei, ele)
  • grifea
(să)
  • grifeze
  • grifau
  • grifa
  • grifaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grifare

  • 1. Acțiunea de a grifa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: grifaj

etimologie:

  • vezi grifa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

grifa

  • 1. A marca arborii cu ajutorul grifei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: