opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grif2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: pbl ger Griffbrett] Gâtul chitarei (electrice).

-GRIF elem. „enigmă”. (< fr. -griphe, cf. gr. griphos)

1) grif m. (germ. griff, șchĭoapă, V. rif). Jumătate de rup, 1ǀ16 din cot. – Și gref (ca bg. greh) și greŭ.

2) grif n., pl. urĭ (venit, probabil, pin Rușĭ orĭ Polonĭ d. germ. griff, mîner, toartă, d. greifen, a apuca. V. grăbesc). Nord. Coada șeleĭ, oblîncu, locu de unde legĭ mantaŭa ș. a. V. cĭochină.

1) greŭ, V. grif 1.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grif (-fi), s. m. – Măsură veche, valorînd 1/16 dintr-un cot, adică 41,5 mm. în Munt. și 40 mm. în Mold. – Var. gref. Săs. Griff (Lacea, Dacor., III, 751). După DAR, din bg. greh. Cf. rif.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-GRIF „enigmă”. ◊ gr. griphos „ghicitoare, enigmă” > fr. -griphe, germ. -griph, engl. id. > rom. -grif.

Intrare: grif (subst.)
grif1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grif
  • griful
  • grifu‑
plural
  • grifi
  • grifii
genitiv-dativ singular
  • grif
  • grifului
plural
  • grifi
  • grifilor
vocativ singular —
plural —
grif2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grif
  • griful
  • grifu‑
plural
  • grifuri
  • grifurile
genitiv-dativ singular
  • grif
  • grifului
plural
  • grifuri
  • grifurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: grif (suf.)
sufix (I7-S)
  • grif
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grifelement de compunere, sufix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „enigmă”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.