greș² sn [At: (a. 1633) IORGA, D. B. I, 50 / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: drr greși] (Îrg) 1 Greșeală (1). 2 (Îlav) Fără ~ Perfect. 3 (Îe) A da sau, rar, a face ~ A nu nimeri ținta sau obiectivul ochit. 4 (Îae) A nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. 5 (Îae) A se înșela. 6 (Pop; îe) A da sau a băga ~ cuiva A-i găsi cuiva o vină, un defect. 7 (Înv; îe) A-i da (cuiva) ~ A-i imputa (cuiva) ceva, găsindu-l vinovat. 8 (Reg; îe) A nu avea ~ A nu constitui o greșeală. 9 (Îae) A nu aduce vătămare. 10 (Îae) A fi nimerit. 11 (Reg) Loc unde plugul a deviat din brazdă, lăsând pământ nearat. 12 (Reg) Petec de pământ nearat între două brazde ori printre arătură. 13 (Reg) Pământul nemișcat din loc când plugarul ia brazda prea mare sau când boii nu merg pe brazdă.