grevare sf [At: DEX / Pl: ~vări / E: greva] 1 Împovărare a unei proprietăți cu ipoteci. 2 Împovărare a unui buget cu cheltuieli. 3-4 Supunere a ceva sau a cuiva unor condiții grele.

GREVARE s.f. Acțiunea de a greva. [< greva].

greva vti [At: ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 106 / Pzi: ~vez / E: fr grever] 1-2 A împovăra o proprietate cu ipoteci. 3-4 A împovăra un buget cu cheltuieli. 5-6 A supune ceva sau pe cineva unor condiții grele.

GREVA, grevez, vb. I. Tranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli. Bunuri grevate de datorii. ◊ Fig. Talentul tău ce încă abia-i în crisalidă Grevat ți-l vezi deodată c-o primă ipotecă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 106.

GREVA vb. I. tr. A împovăra, a încărca (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli. ♦ (Fig.) A împovăra. [< fr. grever].

GREVA vb. tr. 1. a încărca o proprietate cu ipoteci, un buget cu cheltuieli. 2. (fig.) a împovăra. (< fr. grever)

A GREVA ~ez tranz. 1) (proprietăți, bugete) A împovăra cu cheltuieli sau cu ipoteci; a ipoteca. 2) fig. A însărcina cu multe misiuni. /<fr. grever

grevà v. Jur. a încărca cu impozite sau cu ipotece.

*grevéz v. tr. (fr. grever, d. lat. grăvare, a îngreuĭa, d. grávis, greŭ. V. greŭ, grav). Barb. Încarc de datoriĭ, de ipotecĭ ș. a.: primăria e grevată cu o datorie de 2,000,000 de francĭ.

grevare s. f., g.-d. art. grevării; pl. grevări

grevare s. f., g.-d. art. grevării; pl. grevări

grevare s. f., g.-d. art. grevării; pl. grevări

greva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. grevez, 3 grevează; conj. prez. 1 sg. să grevez, 3 să greveze

greva (a ~) vb., ind. prez. 3 grevează

greva vb., ind. prez. 1 sg. grevez, 3 sg. și pl. grevează