GREOI, -OAIE, greoi, -oaie, adj. 1. Care se mișcă greu, încet (din cauza mărimii sau a greutății). O mulțime de oameni s-au fost strîns împrejurul lui Cocoran. El, cu un cap mai înalt ca toți, își mișca, de deasupra lor, umerii largi, greoi. CAMILAR, TEM. 32. Norii de-a valma se zbat și cîntă ca apa cînd fierbe, Tot mai aproape tîrîndu-și greoiul lor trup de balaur. COȘBUC, P. II 61. Greoi și mototol cum era el, pînă să se scoale, pînă să iasă afară, pînă să se ia după dînsa, rămase cu buzele umflate, că n-o mai putu ajunge. ISPIRESCU, L. 399. ◊ (Adverbial) Corabia începe să plutească pe deasupra apei, greoi și liniștit. BOGZA, C. O. 290. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. Conversație greoaie. ▭ Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17. ♦ (Despre limbă, stil, expuneri etc.; în opoziție cu clar) Încărcat și confuz. Lecție greoaie.