6 definiții pentru gren


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gren sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr grain (de vent)] (Rar) Furtună locală neașteptată și trecătoare, însoțită uneori de ploaie și zăpadă.

GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].

GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent].

GREN s.n. (Met.) Furtună locală neașteptată și trecătoare, însoțită uneori de ploaie și zăpadă. [< fr. grain (de vent)].

GREN s. n. (met.) furtună locală, bruscă și de scurtă durată, însoțită de ploaie, grindină sau ninsoare. (< fr. grain /de vent/)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: gren
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gren
  • grenul
  • grenu‑
plural
  • grenuri
  • grenurile
genitiv-dativ singular
  • gren
  • grenului
plural
  • grenuri
  • grenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gren

  • 1. meteorologie Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: