greisen sn [At: LTR / P: grai-zen / Pl: ~uri / E: ger Greisen] (Glg) Rocă granuloasă, alcătuită din cuarț și mică, formată prin transformarea granitului sub acțiunea soluțiilor magnatice reziduale.

GREISÉN s.n. (Geol.) Rocă granuloasă, alcătuită din cuarț și mică, formată prin transformarea granitului sub acțiunea soluțiilor magmatice reziduale. [Pron. grai-zen. / < germ. Greisen].

GREISEN [GRÁI-ZĂN] s. n. rocă granuloasă, din cuarț și mică, formată prin transformarea granitului sub acțiunea soluțiilor magmatice reziduale. (< germ. Greisen)

greisen (germ.) [pron. gráizăn] (grei-) s. n.

greisen s. n. [pron. germ. grái-zăn]

GREISEN (cuv. germ.) [gráizən] s. n. Rocă metamorfică formată prin autometamorfism pneumatolitic-hidrotermal în roci granitice; g. însoțesc granitele, aplitele și porfirele granitice, conținând concentrații de staniu, wolfram, turmaliză, topaz, fluonină etc.