11 definiții pentru greime grăime greuime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.

GREÍME s. f. (Înv.) 1. Greutate (I 1). 2. Mulțime (de ființe); spec. grosul unei armate. – Greu + suf. -ime.

greime sf [At: DOSOFTEI, V. S. 216 / V: (înv) grăime, greuime / P: gre-i~ / Pl: ~mi / E: grea + -ime] (Înv) 1-3 Greutate (1-3). 4 Mulțime de ființe. 5 Grosul unei armate. 6 (Reg) Vreme rea, cu furtună.

greíme f. Vechĭ. Greutate, povară. Grosu (greu, duiumu) armateĭ. Azĭ. Rar. Nord. Vreme grea, furtună. – Și grăime (ca trăime față de treime). La Cant. și greuime și greuință.

greuime[1] sf vz greime corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

greuíme, greuínță, V. greime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

greíme (înv.) s. f., g.-d. art. greímii

greíme s. f., g.-d. art. greímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GREÍME s. v. greu, greutate, gros, încărcătură, mulțime, povară, sarcină.

greime s. v. GREU. GREUTATE. GROS. ÎNCĂRCĂTURĂ. MULȚIME. POVARĂ. SARCINĂ.

Intrare: greime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • greime
  • greimea
plural
genitiv-dativ singular
  • greimi
  • greimii
plural
vocativ singular
plural
grăime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
greuime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

greime grăime greuime învechit

etimologie:

  • Greu + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09