7 definiții pentru gref


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GREF, grefuri, s. n. Veche măsură de lungime egală cu a șaisprezecea parte dintr-un cot. [Pl. și: (m.) grefi] – Din bg. greh.

GREF, grefuri, s. n. Veche măsură de lungime egală cu a șaisprezecea parte dintr-un cot. [Pl. și: (m.) grefi] – Din bg. greh.

gref smn [At: URICARIUL IV, 136/13 / Pl: ~i, ~uri / E: bg грех] 1 Unitate de măsură a lungimii egală cu o jumătate de rup sau a 16-a parte dintr-un cot. 2 (Tip; înv; spc) Porțiune dintr-un text tipărit.

GREF, grefuri, s. n. (Învechit) Măsură de lungime, reprezentînd a șaisprezecea parte dintr-un cot. Nu afli alt ca dînsul Să știe cum se-mparte un rup în patru grefuri. NEGRUZZI, S. II 199.

gref m. veche măsură de lungime, 1/16 dintr’un cot: cotul se împărția în opt rupi, iar rupul în doi grefi. [Bulg. GREH].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gref (unitate de măsură) (înv.) s. n. / s. m., pl. gréfuri/grefi

gref (unitate de măsură) s. n./s. m., pl. gréfuri/grefi

Intrare: gref
gref1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gref
  • greful
  • grefu‑
plural
  • grefuri
  • grefurile
genitiv-dativ singular
  • gref
  • grefului
plural
  • grefuri
  • grefurilor
vocativ singular
plural
gref2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gref
  • greful
  • grefu‑
plural
  • grefi
  • grefii
genitiv-dativ singular
  • gref
  • grefului
plural
  • grefi
  • grefilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gref

  • 1. Veche măsură de lungime egală cu a șaisprezecea parte dintr-un cot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu afli alt ca dînsul Să știe cum se-mparte un rup în patru grefuri. NEGRUZZI, S. II 199.
      surse: DLRLC

etimologie: