GRECO-ROMAN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. ◊ Lupte greco-romane v. luptă – Din fr. gréco-romain.

greco-roman, ~ă a [At: DIONISIE, C. 211 / Pl: ~i, ~e / E: grec + roman] 1 Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman Si: : (îvr) greco-romeu (1). 2 Privitor la epoca vechii Grecii și la Imperiul Roman (2) Si: (Îvr) greco-romeu (1-2). 3 (Îs) Lupte ~e Luptă în care este permisă doar apucarea de deasupra centurii și în care sunt interzise procedeele făcute cu picioarele.

GRECO-ROMAN, -Ă, greco-romani, -e, adj. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman. – Din fr. gréco-romain.

GRECO-ROMAN, -Ă, greco-romani,-e, adj. Care se referă la epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman. Civilizația greco-romană.

GRECO-ROMAN, -Ă adj. 1. referitor la civilizația grecilor și romanilor. 2. lupte ~e = varietate de lupte care nu admit prinderea, decât de sub centură, și exclud loviturile la judo sau catch. (< fr. gréco-roman)

GRECO-ROMAN ~ă (~i, ~e) Care ține de vechea Grecie și de Imperiul roman; propriu vechii Grecii și Imperiului roman. /grec + roman

greco-roman a. relativ în acelaș timp la Greci și la Romani: mitologie greco-romană.

*gréco-román, -ă adj. Relativ și la Grecĭ și la Romanĭ: civilizațiunea greco-romană.

greco-român, ~ă a [At: ODOBESCU, II 195 / Pl: ~i, ~e / E: grec + român] Care ține de civilizația greacă și totodată de cea românească.

greco-roman adj. m., pl. greco-romani; f. greco-romană, pl. greco-romane

greco-roman adj. m., pl. greco-romani; f. greco-romană, pl. greco-romane

greco-roman adj. → roman