gravare sf [At: DEX / Pl: ~vări / E: grava] Săpare de imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ Si: gravură (1), gravat.

GRAVARE, gravări, s. f. Acțiunea de a grava; săpare în piatră, lemn sau metal a unor litere sau figuri.

GRAVARE s.f. Acțiunea de a grava și rezultatul ei. [< grava].

GRAVA, gravez, vb. I. Tranz. A executa prin așchiere, săpare, zgâriere etc. imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

grava vt [At: DA / Pzi: ~vez / E: fr graver, ger gravieren, it gravare] A săpa imagini, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ.

GRAVA, gravez, vb. I. Tranz. A săpa o imagine, ornamente, litere etc. într-un material, cu ajutorul unor instrumente sau al unor mijloace tehnice speciale, pentru a obține un clișeu de imprimare sau în scop decorativ. – Din fr. graver.

GRAVA, gravez, vb. I. Tranz. A scobi în piatră, în lemn, în metal etc. pentru a executa diferite semne sau figuri, în relief sau în adîncime, cu ajutorul unor instrumente sau a unor mijloace chimice speciale, în vederea înfrumusețării obiectelor sau pentru a reproduce ulterior semnele sau figurile. Ceasornicul gros de argint gravat cu o scenă de vînătoare. DUMITRIU, B. F. 124. Lespezi de piatră cioplită... gravate cu inscripțiuni slavone. ODOBESCU, S. II 219.

GRAVA vb. I. tr. A săpa în piatră, în lemn, în metal etc. diferite litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. [< fr. graver].

GRAVA vb. tr. a săpa în piatră, lemn, metal etc. litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic. (< fr. graver)

A GRAVA ~ez tranz. (imagini, ornamente, litere etc.) A imprima pe suprafața unui material cu ajutorul unui instrument ascuțit sau al unor procedee tehnice speciale, pentru a obține un clișeu grafic sau în scopuri decorative. /<fr. graver

gravà v. 1. a săpa în metal ori lemn figuri sau litere de reprodus prin tipar; 2. fig. a întipări cu tărie: a grava în memoria sa.

*gravéz v. tr. (fr. graver, d. vgerm. graban, ngerm. graben, a săpa, a grava, d. grab, groapă. V. groapă). Sap litere saŭ figurĭ în metal, în peatră, în lemn. Fig. Întipăresc adînc: a grava ceva în inima (în mintea) cuĭva.

gravare s. f., g.-d. art. gravării; pl. gravări

gravare s. f., g.-d. art. gravării; pl. gravări

gravare s. f., g.-d. art. gravării; pl. gravări

grava (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gravez, 3 gravează; conj. prez. 1 sg. să gravez, 3 să graveze

grava (a ~) vb., ind. prez. 3 gravează

grava vb., ind. prez. 1 sg. gravez, 3 sg. și pl. gravează

GRAVARE s. gravură. (Operația de ~.)

GRAVARE s. v. fixare.

GRAVARE s. gravură. (Operația de ~.)

gravare s. v. FIXARE.

GRAVA vb. v. fixa, rămâne.

GRAVA vb. (rar) a scrijeli. (A ~ metalul.)

grava vb. v. FIXA. RĂMÎNE.

GRAVA vb. (rar) a scrijeli. (A ~ metalul.)