7 definiții pentru graten


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRATÉN s. n. Preparat culinar (acoperit cu pesmet) copt în cuptor. – Din fr. gratin.

graten sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr gratin] 1 Preparat culinar cu pesmet și copt în cuptor. 2 Vas termorezistent în care se pregătesc gratenele (1).

GRATÉN s. n. (Franțuzism) Preparat culinar (acoperit cu pesmet) copt în cuptor. – Din fr. gratin.

GRATÉN s.n. 1. Preparat culinar acoperit cu pesmet și copt în cuptor. 2. Vas de bucătărie din faianță rezistent la foc, în care se pregătesc preparatele care necesită o gratinare. [< fr. gratin].

GRATÉN s. n. 1. preparat culinar acoperit cu pesmet și copt în cuptor. 2. vas de bucătărie din faianță, reziztent la foc, în care se pregătesc preparatele care necesită o gratinare. (< fr. gratin)

GRATÉN n. Preparat culinar, de obicei acoperit cu pesmet și copt în cuptor. /<fr. gratin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: graten
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • graten
  • gratenul
  • gratenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • graten
  • gratenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

graten

  • 1. Preparat culinar (acoperit cu pesmet) copt în cuptor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Vas de bucătărie din faianță rezistent la foc, în care se pregătesc preparatele care necesită o gratinare.
    surse: DN

etimologie: