GRAPĂ¹, grape, s. f. Unealtă agricolă formată dintr-un cadru cu dinți de lemn sau de fier, care se folosește la mărunțirea pămîntului arat și la netezirea brazdelor în scopul de a acoperi sămînța aruncată pe ele; (odinioară) legătură de mărăcini avînd aceeași întrebuințare. V. boroană. Din zori și pînă la timpul acesta al zilei, Buciu nu oprise tractorul niciodată; nici măcar pentru scuturatul grapei. MIHALE, O. 170. Se vedeau plugurile arînd, mersul domol al oamenilor și al vitelor în lungul brazdelor. Grapele se săltau peste bulgări. CAMILAR, TEM. 89. Plug, grapă, teleagă... și cîte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar. CREANGĂ, P. 38. De-a curmezișul brazdei boroanele pornesc, Și grapele spinoase de-aproape le urmează, Îngroapă-ncet sămînța și cîmpul netezesc. ALECSANDRI, P. A. 122. ◊ Grapă articulată = grapă cu cadrul format din mai multe compartimente, legate atît între ele, cît și de o bară comună de tracțiune, și care prezintă avantajul de a se putea adapta ușor denivelărilor suprafeței pămîntului. Grapă rulantă (sau stelată) = grapă cu roți dințate care, prin învîrtirea lor, sparg coaja și fărîmă bulgării de pămînt. ◊ Expr. A se ține grapă (de cineva sau de ceva) = a se ține scai (de cineva sau de ceva), v. scai. Apucasem... vitejia de coadă și mă țineam grapă de ea. HOGAȘ, M. N. 219.