GRANULÓM, granuloame, s. n. Mică tumoare inflamatorie cronică, de formă nodulară, circumscrisă, de dimensiuni reduse, apărută în urma acumulării unui număr variat de celule fagocite mari. ♦ Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic. – Din fr. granulome.

granulom sn [At: DN³ / Pl: ~oame / E: fr granulome] (Med) 1 Tumoare de dimensiuni reduse, apărută în urma unui proces inflamator. 2 Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic.

GRANULÓM, granuloame, s. n. Tumoare de dimensiuni reduse, apărută în urma unui proces inflamator. ♦ Țesut inflamat care apare la rădăcina unui dinte în urma unui abces cronic. – Din fr. granulome.

GRANULÓM, granuloame, s. n. (Med.) Mic nodul format din cauza unei inflamații cronice specifice (sifilis, tuberculoză etc.).

GRANULÓM s.n. (Med.) Mic nodul cauzat de o inflamație cronică specifică (sifilis, tuberculoză etc.). [Pl. -oame. / < fr. granulome, cf. lat. granulum – grăunte mic].

GRANULÓM s. n. mic nodul cauzat de o inflamație cronică specifică (sifilis, tuberculoză etc.). (< fr. granulome)

GRANULÓM ~oáme n. 1) Tumoare mică și rotundă, provocată de un proces inflamator. 2) Țesut inflamat la rădăcina unui dinte. /<fr. granulome

granulóm s. n., pl. granuloáme

granulóm s. n., pl. granuloáme