12 definiții pentru grant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grant1 sn [At: BUL. FIL. VII-VIII, 288 / Pl: ~uri / E: fr grand] 1 (Iuz; irn; îe) A-și ține ~ul A-și păstra demnitatea. 2 (Îae) A-și păstra rangul.

grant3 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: eg grant] Subvenție.

grant2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: pbl Grant (numele podului)] (Înv; arg; îe) Furt prin ~ Furt comis în complicitate, de către doi hoți, dintre care unul se preface a fi păgubit.

GRANT GRENT/ s. n. sumă de bani acordată pentru un anumit program sau proiect în diverse domenii de activitate. (< engl. grant)

GRANT ~uri n. Subvenție acordată (de stat, de o organizație etc.) unei persoane, unei instituții. /<engl. grant

2) *grant n., pl. urĭ. Un fel de a pungăși după sistema pungașilor din Grant, care era un cîmp numit după numele unuĭ Francez Le Grand, ĭar astăzĭ e o mahala a Bucureștilor și care se practică așa: doĭ pungașĭ ochesc o victimă naivă (de obiceĭ un țăran), cu care unu din eĭ intră în vorbă, apoĭ amîndoĭ merg cît-va timp împreună pînă ce... găsesc un portofel unflat, aruncat în calea lor de al doilea pungaș. Primu pungaș se preface emoționat și roagă victima s’ascundă portofelu găsit. Peste puțin, apare al doilea pungaș și-ĭ întreabă dacă nu cumva aŭ găsit un portofel. Primu pungaș tăgăduĭește și se oferă să fie căutat. Al doilea pungaș îl caută și nu găsește portofelu. Victima se lasă și ĭa să fie căutată, ĭar pungașu, care a observat din timp ce fel de pungă saŭ portofel are victima, îĭ șterpelește punga saŭ portofelu și-ĭ strecoară în loc altu asemenea declarînd că nu șĭ-a găsit baniĭ. Apoĭ se scuză că ĭ-a turburat degeaba, ĭar primu pungaș pleacă cu victima, veselă că al doilea pungaș n’a descoperit portofelu găsit și se duc amîndoĭ într’o cîrcĭumă ca să împartă baniĭ. După ce comandă ceva de băut, primu pungaș se retrage supt un pretext oare-care și dispare, ĭar victima după o lungă așteptare, începe a-șĭ căuta baniĭ și constată cu groază și că baniĭ eĭ aŭ dispărut rămînînd în loc un portofel plin de hîrtiĭ, și că portofelu găsit, în care spera să găsească mulțĭ banĭ, e plin de hîrtiĭ. V. grăntaș.

1) *grant n., pl. urĭ (fr. grand, mare, sublim, mărire). Munt. Pop. A-țĭ ține grantu, a-țĭ ține demnitatea (rangu).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

grant s. m. – (Munt., Arg.) Rang, categorie socială. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtișag, procedeu special aplicat de anumiți pungași din București), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grăntaș, s. m. (Arg., pungaș).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRANT, Nicolae (1868-1943, n. București), pictor și grafician român. Autor de peisaje, portrete istorice, scene de gen, majoritatea în acuarelă (portretele familiei Golescu).

GRANT, Cary (pseud. lui Archibald Alexander Leach) (1904-1986), actor american de origine engleză. Eleganță naturală, zâmbetul larg, l-au impus pe ecran în roluri de june prim, dramatic și fantezist („Viciul blond”, „Nu sunt înger”, „Poveste din Philadelphia”, „Bănuiala”, „Notorius”, „Afacerea maimuțelor”, „Iarba a înverzit”, „Șarada”). Premiul Oscar: 1937 („Acest adevăr sacru”).

GRANT [grænt], Ulysses Simpson (1822-1885), general și om politic republican american. A contribuit la înfrângerea sudiștilor în Războiul de Secesiune; comandant suprem al armatelor nordiste (1864-1865). Președinte al S.U.A. (1869-1877).

Intrare: grant
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grant
  • grantul
  • grantu‑
plural
  • granturi
  • granturile
genitiv-dativ singular
  • grant
  • grantului
plural
  • granturi
  • granturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)