GRANIC, granice, s. n. Aparat format dintr-un cablu înfășurat pe o tobă care, învîrtindu-se în jurul axei sale, deplasează greutatea fixată la capătul cel liber al cablului; troliu. În schele duduie ziua întreagă tractoarele grele, granicele perfecționate, mașinile de tot felul. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2800.