8 definiții pentru gradină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRADÍNĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel folosită la cioplirea unor roci pentru realizarea unor elemente de construcție decorative. [Acc. și: grádină] – Din it. gradina.

gradină sf [At: LTR2 / Pl: ~ne / E: it gradina] Daltă specială din oțel, folosită în sculptură sau la cioplirea elementelor de construcție decorative.

GRÁDINĂ, gradine, s. f. Daltă specială din oțel care servește la cioplirea unor roci în vederea obținerii de elemente de construcție decorative. – Din it. gradina.

GRADÍNĂ s.f. (Arte) Daltă specială din oțel, folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. [< it. gradina].

GRADÍNĂ s. f. daltă din oțel folosită în sculptură și pentru cioplirea elementelor de construcție decorative. (< it. gradina)

GRADÍNĂ ~e f. Daltă de oțel, folosită la sculptarea elementelor de construcție decorative. /<it. gradina


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gradínă (daltă) s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

gradínă s. f., g.-d. art. gradínei; pl. gradíne

Intrare: gradină
  • pronunție: gradină, gradină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gradi
  • gradina
plural
  • gradine
  • gradinele
genitiv-dativ singular
  • gradine
  • gradinei
plural
  • gradine
  • gradinelor
vocativ singular
plural

gradină

  • 1. Daltă specială din oțel folosită la cioplirea unor roci pentru realizarea unor elemente de construcție decorative.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: