9 definiții pentru graden


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRADÉN, gradene, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradenuri] – Din fr. gradin.

graden sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr gradin] 1 Treaptă înaltă așezată la baza unui edificiu. 2 Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc. pe care sunt așezate băncile sau scaunele.

GRADÉN, gradenuri, s. n. 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele. [Pl. și: gradene] – Din fr. gradin.

GRÁDEN, gradenuri, s. n. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu, adesea pe tot perimetrul lui. ♦ Fiecare din treptele pe care se așază scaune sau bănci în amfiteatrele sălilor, ale stadioanelor etc.

GRADÉN s.n. 1. Treaptă înaltă situată la baza unei clădiri. 2. Fiecare treaptă cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, dintr-un stadion etc. [< fr. gradin].

GRADÉN s. n. 1. treaptă înaltă la baza unui edificiu. 2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc. 3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală. (< fr. gradin, it. gradino)

GRADÉN ~uri n. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru sau unui stadion, amenajate cu scaune sau cu bănci. /<fr. gradin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: graden
graden1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • graden
  • gradenul
  • gradenu‑
plural
  • gradene
  • gradenele
genitiv-dativ singular
  • graden
  • gradenului
plural
  • gradene
  • gradenelor
vocativ singular
plural
graden2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • graden
  • gradenul
  • gradenu‑
plural
  • gradenuri
  • gradenurile
genitiv-dativ singular
  • graden
  • gradenului
plural
  • gradenuri
  • gradenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

graden

  • 1. Treaptă înaltă, așezată la baza unui edificiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Fiecare dintre treptele unui amfiteatru, stadion etc., pe care sunt așezate băncile sau scaunele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală.
    surse: MDN '00

etimologie: