10 definiții pentru graben


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.

GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben.

graben sn [At: DEX / Pl: ? / E: fr graben, ger Graben] (Glg) Compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele.

GRÁBEN, grabene, s. f. Porțiune scufundată a scoarței pămîntului, de formă alungită și mărginită de falii.

GRÁBEN s.n. (Geol.) Compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii paralele. [< germ. Graben, cf. fr. graben].

GRÁBEN s. n. compartiment al scoarței terestre scufundat, mărginit de falii. (< germ. Graben, fr. graben)

GRÁBEN ~e n. Porțiune alungită și afundată a scroarței terestre, care formează denivelări de straturi delimitate de falii. /<germ. Graben, fr. graben


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRÁBEN (< germ.) s. n. Dislocație tectonică disjunctivă a scoarței terestre, al cărei compartiment central este scufundat în raport cu cele învecinate, de care este delimitat prin falii paralele, aproape verticale; lungimea g. poate atinge mii de kilometri (Marele Graben Est-African), iar lățimea de 30-70 km, excepție făcând Marea Rosie, cel mai lat g. (250 km).

MARELE GRABEN EST-AFRICAN, importantă zonă de ruptură a scoarței terestre în Africa. Amplitudinea faliilor ajunge la 2.000 m. Se desfășoară de la Marea Roșie până la cursul inf. al fl. Zambezi. Zona este alcătuită din din două șiruri de grabene, pe direcția aproximativă N-S, și este însoțită de vulcanii Meru, Kilimandjaro și Kenya. Aici se găsesc lacurile Malwi, Tannganyika, Kivu, Edward, Albert, Turkana ș.a.

Intrare: graben
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • graben
  • grabenul
  • grabenu‑
plural
  • grabene
  • grabenele
genitiv-dativ singular
  • graben
  • grabenului
plural
  • grabene
  • grabenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

graben

  • 1. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: