7 definiții pentru grăpătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.

GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.

grăpătu sf [At: I. IONESCU, D. 197 / Pl: ~ri / E: grăpa + -tură] (Înv) Grăpare.

GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. Grăpat. Cei ce au vite trăgătoare... vor face trei pogoane de ogor și două pogoane arătură de a doua, semănătură și grăpătură cu grapele. SANDU-ALDEA, D. N. 214.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grăpătúră (rar) s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri

grăpătúră s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂPĂTÚRĂ s. v. grăpare, grăpat.

grăpătu s. v. GRĂPARE. GRĂPAT.

Intrare: grăpătură
grăpătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăpătu
  • grăpătura
plural
  • grăpături
  • grăpăturile
genitiv-dativ singular
  • grăpături
  • grăpăturii
plural
  • grăpături
  • grăpăturilor
vocativ singular
plural

grăpătură

  • exemple
    • Cei ce au vite trăgătoare... vor face trei pogoane de ogor și două pogoane arătură de a doua, semănătură și grăpătură cu grapele. SANDU-ALDEA, D. N. 214.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Grăpa + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09