7 definiții pentru grăniceresc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc.

grăniceresc, ~ească a [At: IORGA, ap. DA / Pl: ~ești / E: grănicer + -esc] 1 Care aparține grănicerilor. 2 Referitor la grăniceri. 3 (Înv; îs) Ținut ~ Regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor.

GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. De grăniceri. Se vede o cazarmă mică, probabil a pichetului grăniceresc. SAHIA, U.R.S.S. 8. ◊ Ținut grăniceresc = (în Transilv.) regiune de graniță a imperiului habsburgic care avea un regim special și ai cărei locuitori, țărani liberi, se bucurau de anumite privilegii în schimbul serviciului militar pe care-l făceau în formațiile de grăniceri.

GRĂNICERÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru grăniceri; de grănicer. /grănicer + suf. ~esc


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști

grănicerésc adj. m., f. grănicereáscă; pl. m. și f. grăniceréști


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REGIMENTELE GRĂNICEREȘTI, unitățile militare de români și de secui, înființate în 1762 de Curtea imperială de la Viena de-a lungul frontierei Transilvaniei. R.g. de români cuprindeau oamenii liberi sau răscumpărați din iobăgie, de confesiune greco-catolică, scutiți de o serie de de sarcini de către stat și iobăgești în schimbul satisfacerii obligațiilor militare. S-au înființat două r.g.: Regimentul I, cu sediul la Orlat, și Regimentul al II-lea, cu sediul la Năsăud; în 1768 s-a mai înființat, în Banat, Batalionul I românesc, cu sediul la Caransebeș. Prin înființarea r.g., care urmau, în concepția organizatorilor, să slujească întru totul interesele Habsburgilor, se lărgea cercul românilor liberi și se întărea lupta de emancipare națională a românilor din Transilvania.

Intrare: grăniceresc
grăniceresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grăniceresc
  • grănicerescul
  • grănicerescu‑
  • grănicerească
  • grănicereasca
plural
  • grănicerești
  • grănicereștii
  • grănicerești
  • grănicereștile
genitiv-dativ singular
  • grăniceresc
  • grănicerescului
  • grănicerești
  • grănicereștii
plural
  • grănicerești
  • grănicereștilor
  • grănicerești
  • grănicereștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grăniceresc

  • 1. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se vede o cazarmă mică, probabil a pichetului grăniceresc. SAHIA, U.R.S.S. 8.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Grănicer + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09