10 definiții pentru grămăticie gramaticie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Înv.) Cancelarie. – Grămătic + suf. -ie.

grămăticie sf [At: (a 1755) URICARIUL II, 279/32 / V: gramat~ / Pl: ~cii / E: grămătic + -ie] (Înv) Cancelarie domnească (sau boierească).

GRĂMĂTICÍE, grămăticii, s. f. (Învechit) Cancelarie. Arhon bane, treci în odaia grămăticiei, că am să-ți vorbesc. FILIMON, C. 60.

grămăticie f. od. cabinetul secretarului domnesc: arhon Bane, treci în odaia grămăticiei FIL.

grămăticíe f. Funcțiunea de grămătic. Cabinetu luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grămăticíe (înv.) s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile

grămăticíe s. f., art. grămăticía, g.-d. art. grămăticíei; pl. grămăticíi, art. grămăticíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: grămăticie
grămăticie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grămăticie
  • grămăticia
plural
  • grămăticii
  • grămăticiile
genitiv-dativ singular
  • grămăticii
  • grămăticiei
plural
  • grămăticii
  • grămăticiilor
vocativ singular
plural
gramaticie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

grămăticie gramaticie

etimologie:

  • Grămătic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09