15 definiții pentru grădinar gredinar gredinariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

grădinar1 sm [At: (a. 1828) URICARIUL VII, 197/18 / V: gred~, gredinariu / Pl: ~i / E: grădină + -ar după bg градинарь] 1 Persoană care se ocupă cu cultivarea unei grădini (1). 2 (Îe) A vinde castraveți ~ului A încerca să prostești pe cineva care este priceput în domeniul de care se vorbește.

GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.

GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar.

GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Cultivator profesionist al unei grădini (mai ales de zarzavat); persoană angajată pentru cultivarea și întreținerea unei grădini. V. horticultor. Nu e peste putință grădinarului priceput și răbdător să îndrepteze un copăcel fraged pornit să crească strîmb. CARAGIALE, O. I 304. Învățătorul este pentru un tînăr, aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 18. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar (sau grădinarului) v. castravete.

GRĂDINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu creșterea legumelor și a florilor. /grădină + suf. ~ar

grădinar m. cel ce lucrează în grădini.

grădinár m. (d. grădină; bg. gradinar). Om, femeĭe care îngrijește grădina saŭ se ocupă de grădinărie. – Fem. -ăreásă, pl. ese, și -íță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grădinár s. m., pl. grădinári

grădinár s. m., pl. grădinári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GRĂDINÁR s. v. horticultor.

GRĂDINAR s. florar, horticultor. (Un ~ renumit în creșterea trandafirilor.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRĂDINARI 1. Com. în jud. Caraș-Severin, pe Caraș; 2/214 loc. (1995). Stație de c. f. Până în 1965 s-a numit Cacova. 2. Com. în jud. Giurgiu pe Argeș; 3.561 loc. (1995). Expl. de petrol și balast. Mat. de constr. Stație de c. f. Biserică având dublu hram, Adormirea Maicii Domnului și Sf. Treime (1877), în satul Tântava. 3. Com. în jud. Olt; 2.549 loc. (1955). Biserica Sf. Gheorghe (1577) în satul Grădinari.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a vinde castraveți grădinarului expr. a da explicații într-o problemă cuiva care o cunoaște mai bine decât cel care vrea să-l lămurească.

Intrare: grădinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădinar
  • grădinarul
  • grădinaru‑
plural
  • grădinari
  • grădinarii
genitiv-dativ singular
  • grădinar
  • grădinarului
plural
  • grădinari
  • grădinarilor
vocativ singular
  • grădinarule
  • grădinare
plural
  • grădinarilor
gredinar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gredinariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

grădinar gredinar gredinariu

  • 1. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: florar (persoană) horticultor, -oare 2 exemple
    exemple
    • Nu e peste putință grădinarului priceput și răbdător să îndrepteze un copăcel fraged pornit să crească strîmb. CARAGIALE, O. I 304.
      surse: DLRLC
    • Învățătorul este pentru un tînăr, aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Grădină + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98