8 definiții pentru grădinăreasă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă.

grădinărea sf [At: DA ms / Pl: ~ese / E: grădinar + -easă] 1 Persoană care se ocupă cu cultivarea grădinii (1) Si: grădinăriță (1). 2 Soție de grădinar (1) Si: grădinăriță (2).

GRĂDINĂREASĂ,[1] grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă. corectată

  1. În original accentul este marcat: GRĂDINAREASĂ). — gall

GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă cu grădinăritul.

GRĂDINĂREÁSĂ ~ése f. Femeie care se ocupă cu creșterea legumelor și a florilor. /grădinar + suf. ~easă

grădinár m. (d. grădină; bg. gradinar). Om, femeĭe care îngrijește grădina saŭ se ocupă de grădinărie. – Fem. -ăreásă, pl. ese, și -íță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

grădinăreásă s. f., g.-d. art. grădinărései; pl. grădinărése

grădinăreásă s. f., g.-d. art. grădinărései; pl. grădinărése

Intrare: grădinăreasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grădinărea
  • grădinăreasa
plural
  • grădinărese
  • grădinăresele
genitiv-dativ singular
  • grădinărese
  • grădinăresei
plural
  • grădinărese
  • grădinăreselor
vocativ singular
  • grădinărea
  • grădinăreaso
plural
  • grădinăreselor

grădinăreasă

  • 1. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Grădinar + sufix -easă.
    surse: DEX '98 DEX '09